Compozitie: părţile aeriene, înflorite ale plantei de sunătoare - Hypericum perforatum.
Beneficii: ajută la mentinerea sănătăţii aparatului digestiv, contribuie la o relaxare optimă şi la menţinerea bunei dispoziţii.
Principii active: ulei volatil, derivaţi polifenolici (hiperazida), rutozid, cvercetol, acid ascorbic, acid cafeic şi clorogenic, săruri minerale, tanin de natură catehică până la 12%, hipericină.
Acţiune terapeutică: coleretic, colagog, antimicrobian, antivirotic, antimicotic, cicatrizant, antiinflamator, antiseptic, astringent, antidepresiv. Intern - în hepatite acute şi cronice, colecistite şi ulcer, dischinezii biliare, antiinflamator pentru mucoasa bronşică, genitourinară şi digestivă, antiulceros, coleretic şi colagog, antihipertensiv şi vasodilatator, antihemoragic, antihemoroidal, diuretic, sedativ şi antidepresiv, analgezic, antidiareic, stări depresive uşoare (menopauză şi persoanele de vârstă înaintată). Extern - are proprietatea de a calma durerile, cicatrizează rănile, îndeosebi în arsuri, antipruriginos, trofic şi protector în diferite leziuni cutanate – fisuri, escoriaţii, eritem solar, eritem fesier, afecţiuni inflamatorii orofaringiene.
Sunatoarea este folosită contra tusei, în boli psihice patologice, boli de fiere, contra gălbinării, contra căderii părului, la tratarea bubelor dulci (eczemă infecţioasă la copii, răcelii, reumatismului, leucoreei etc). De exemplu, planta uscată şi sfărâmată se amesteca cu smântână şi se ungeau bubele dulci. Numele de Hypericum este numele plantei de la Plinius cel Bătrân şi de Hipocrate, probabil numele speciei Hypericum crispum răspândită în Grecia.
De-a lungul timpului sunătoarea a fost administrată pentru tratarea unei game foarte largi de maladii, cu mult înainte ca depresia nervoasă să fie catalogată drept o boală în sine. Astfel, medicii antici Dioscoride, Galen (Grecia) şi Pliniu (Roma), precum şi părintele medicinei, Hipocrate, au administrat această plantă ca diuretic şi în scopul tratării rănilor şi a hemoroizilor, a bolilor de rinichi şi plămâni, a bolilor sistemului digestiv şi a melancoliei şi ca tratament pentru probleme menstruale. În secolul XVI, Paracelsus, care a inaugurat era medicamentelor minerale, a folosit sunătoarea extern pentru tratarea rănilor, şi pentru a calma durerile resimţite în urma contuziilor.
Sunătoarea este larg folosită şi acum în Europa ca plantă medicinală, în remedii de casă şi preparate farmaceutice. Un sondaj efectuat printre medici în 1938 de către un medic german – Dr. Gerhard Madaus, a revelat faptul că preparatele din sunătoare erau folosite în cazul anumitor stări nervoase, şi în cazul unor probleme cauzate de „eforturi intelectuale excesive”; erau folosite de asemenea şi în cazul unor nevroze, oboseală generală şi insomnie.
În prezent, sunătoarea este folosită în mod special pentru tratarea formelor uşoare de depresie (atât pe continentul american, cât şi în unele ţări din Europa), dar există şi studii îndreptate către evaluarea efectului său asupra altor afecţiuni, cum ar fi SIDA, diverse forme de cancer, alcoolism, epilepsie, psoriazis, artrită reumatoidă, ulcer, coşmaruri la copii etc.
Dacă în tradiţia românească, sunătoarea a fost folosită în principal în gastrite hiperacide, ulcer gastric, hepatite, colite, colecistite, dischinezie biliară, enterocolite cronice, arsuri, răni etc., cu toate acestea, şi în România, o atenţie din ce în ce mai mare – mai ales în ultimii ani – este dată sunătorii din perspectiva ameliorării simptomelor depresiei nervoase.
Medicina populară îi acordă credit ca balsamic antiinflamator al căilor bronşice şi genito-urinare, ca antihemoragic, antihemoroidal, antinevralgic, cicatrizant în tratamentul gingivitelor, arsurilor. Însuşirile terapeutice ale părţilor superioare ale plantei sunt asigurate de complexul de principii active pe care le conţine planta, unde componentul principal îl constituie hipericina, alături de o serie de izomeri, rezine, tanin, flavonozide (hiperozidă, cvercitozidă, rutozidă), acizii cafeic şi clorogenic, carotenoide provenite din petale, în special luteină, violaxantină, luteoxantină, cis-trollixantină, trollicrom.
Ele diminuează sau înlătură spasmele sau contracturile involuntare ale muşchilor aflaţi în structura viscerală; taninurile asigură precipitarea proteinelor din lumenul intestinal, producând o acţiune hemostatică locală; favorizează procesul de epitelizare grăbind vindecarea rănilor; determină o mărire a lumenului vascular prin relaxarea musculaturii netede a vaselor, realizând o creştere a fluxului sanguin în teritoriul respectiv; provoacă scăderea tensiunii arteriale; favorizează diminuarea şi înlăturarea inflamaţiilor; favorizează secreţia de bilă; diminuează procesele inflamatorii hepatice cronice şi pe cele intestinale; au proprietatea de a distruge microorganismele ce se găsesc pe mucoasa gastrointestinală sau pe tegument; intern, acţionează eficient împotriva putrefacţiilor din intestinul gros; acţionează bacteriostatic, bactericid, antivirotic, antifungic; ameliorează sau înlătură stările depresive, fiind indicată în tratarea depresiilor simptomatice şi reactive, depresiilor nevrotice, distoniei vegetative, sindromului psihovegetativ, în enuresis, pavor nocturn la copii. Sunătoarea mai are şi proprietăţi fotosensibilizatoare (considerate mai degrabă ca efecte secundare), datorate hypericinei. Pe durata unor tratamente cu doze mari trebuie evitată expunerea la UV şi soare.
Mod de administrare: intern - infuzie din 1 linguriţă de produs la o cană de apă clocotită, se acoperă şi se lasă 10-15 minute, se îndulceşte după gust, se beau câte 2-3 ceaiuri pe zi. Extern - se prepară ca infuzie concentrată: se introduc 2 linguriţe plantă în 100ml apă clocotită, se acoperă şi se lasă 10-15 minute. Se aplică pe piele sub formă de comprese sau cataplasme - are proprietatea de a calma durerile; cicatrizează rănile, îndeosebi în cazul arsurilor.
Contraindicaţii: la persoanele sensibile poate provoca, în timpul tratamentului, fotodermatoze. A se evita consumul ceaiului de sunătoare atunci când pacientul este sub tratament medicamentos (contraceptive, antibiotice, etc.).
Atenţionări: nu se recomandă în caz de hipersensibilitate la această plantă. La dozele recomandate nu se cunosc contraindicaţii.
Prezentare: cutie x 50g.
